21km

21 km – 3h 1m 32s

 

1902753_135203876649931_480784834_nhttp://www.acasenii.ro/ 

Mereu ma intreb care imi sunt limitele si sunt curioasa de acest lucru de fiecare data cand particip la un eveniment fie de alergare, fie de pedalat. Cu acest gand am participat la Alba Iulia City Race pe 15 martie si cu acelasi gand vreau sa particip la urmatoarele competitii.

De cand ma stiu nu am refuzat sa fac miscare, doar ca nu mi-am dorit sa fiu sportiv de performanta si nu “m-am chinuit” cu antrenamente regulate, diete adecvate etc…dar anul acesta mi-am propus sa particip la cateva semimaratoane si astfel sunt “nevoita” (constient) sa ma antrenez ca sa nu ma fac de rusine…rau de tot. Par o persoana atletica, dar nu am rezistenta si nu ma antrenez in fiecare zi, asa ca ma numesc o amatoare desavarsita:)). Ma amuza eticheta asta, dar stiu ca am mult de lucru in aceasta directie.

Am plecat din Bucuresti singura la Alba Iulia (fara cunostinte/prieteni/familie/caine) si nu m-am simtit deloc singura…am cunoscut oameni faini, pasionati de alergari montane si nu numai. La sedinta tehnica am recunoscut jumatate din autocar :)). Daca eram mai vorbareata cand am facut popasuri, am fi comunicat mai mult timp.😛

Sambata dimineata la ora 10 s-a dat startul cursei si in 3 h am ajuns la finish. Uitandu-ma pe clasament, mi-am vazut numele inspre sfarsitul listei. Si ce daca? Important pentru mine a fost ca am participat, am vazut ca pot si stiu ca daca m-as antrena mai mult as putea sa scot un timp mult mai bun…evident, tot pentru mine.

Pe traseu ma gandeam la diverse lucruri…la inceput eram atenta la respiratie si oboseam repede…cand vedeam bornele  kilometrii parcursi ma demoralizau putin, dar imi spuneam “mai am 12km, mai am 8, am trecut de jumatate si un sfert, inca putin…”. Cand urcam spre Varful Mamut, picioarele neantrenate ma dureau foarte rau, ma gandeam la mancare, la Game Art, la prieteni, la catelul de acasa, dar incurajarile voluntarilor au avut un efect pe masura. Imi era frica de coborare…imi era frica sa nu imi cedeze genunchiul stang. Este el mai sensibil la efort, dar bine ca are un “frate” care il ajuta si intr-o topaiala haioasa + alergare am ajuns la finish. Imi amintesc ca aveam in minte ca trebuie sa ajung cat mai repede pentru ca dupa 4h o sa se dea drumul la trafic. Aveam si un scenariu in minte cu mine la semafor asteptand verde…destul de penibil si mi-am zis ca nu trebuie sa se intample asa ceva. Uneori imaginatia ma ajuta…cred ca am alergat mai repede avand imaginea asta ridicola in minte.😛

Am ramas placut impresionata de atmosfera de la eveniment, de organizare, de tot. Felicitari organizatorilor si sper sa se mai organizeze Alba Iulia City Race.

M-am mai inscris la 2 semimaratoane: la Brasov pe 5 aprilie si la Retezat pe 21 iunie. Pentru Retezat chiar vreau sa fiu intr-o forma mai buna decat am fost vreodata pentru ca este un traseu mai greu, mai dificil, mai tehnic.

Pana la urmatoarele competitii de alergare, doar o sa ma antrenez. Nu stiu la ce competitii o sa mai particip, dar cum era o vorba “viitorul suna bine”, in cazul meu “viitorul arata bine”.

Cateva poze din Alba Iulia…

20140315_151735 20140315_160122 legiunea-a-xiii-a-gemina15

pam pam …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s