Drumetia mea de duminica

 

Duminica a fost o zi speciala pentru mine si o sa va povestesc de ce chiar daca banuiti.

Am mers la munte cu Irina, Oana,Laura,Sorin si Petru si am facut traseul Azuga-Diham-Busteni. Duminica dimineata am plecat voioasa de acasa, fara nici un plan, fara nici o asteptare si cand am ajuns in Azuga soarele ne-a intampinat pe toti si ne-a binedispus (noi oricum eram voiosi). Precizez ca este a doua mea tura pe munte de anul acesta. Traseul il stiti cu totii pentru ca sunteti experimentati fata de mine si nu cred ca are rost sa va spun pe unde sa mergeti.

Ziua de duminica a fost ca un puzzle. Oamenii voiosi, soarele zambitor pe cer si zapada neatinsa in unele locuri , au creat o zi frumoasa care va ramane in amintirea mea. Pentru mine a fost un traseu dificil si simteam ca ma dor picioarele, dar nu am vrut sa renunt in nici o clipa. Cand ma opream pentru o mica pauza de ceai/apa/mandarina simteam cum imi bate inima si ma intrebam daca se aude in exterior cum bate. Daca se auzea sigur imi raspundea ecoul, asa vreau eu sa cred. Mergeam pas cu pas, pe unele urme lasate de alti oameni, in unele locuri imi era mai greu, dar cand vedeam ca deasupra capului sunt impreunate coroanele brazilor acoperite cu zapada, uitam ca imi era putin greu. Cerul era senin si avea un albastru cum nu am mai vazut niciodata pe cer sau in vreo pictura. Minunat! Da, foarte fain!wow…

La intoarcere eram toata un zambet, nu stiu daca se vedea pe fata mea, dar am stiut ca aceasta drumetie m-a facut sa vreau sa descopar mai multe carari de munti si am inteles ca nu exista traseu greu, ci traseu provocator. Parca mi-ar spune la inceput „chiar poti sa faci asta?” si ma invita sa accept provocarea.

Eu sunt o fire foarte energica si pentru ca mi-a placut atat de mult drumetia, acum simt ca zbor si am in minte melodia „learning to fly” pentru ca ma gandesc cum pot sa fac sa se intample fara parapanta/avion/parasuta😛

Mai jos sunt cateva imagini care spun mai multe despre ziua de 13, unii chiar o sa recunoasteti locurile . Fotografiile sunt facute de Irina Dumitrascu ( @dira). Nu vreau sa public pozele facute de mine pentru ca sunt de calitate inferioara si nu am avut aparatul meu.

IMG_9293 IMG_9309 IMG_9312 IMG_9313 IMG_9342 IMG_9363 IMG_9364 IMG_9392 IMG_9428 IMG_9429 IMG_9433 IMG_9434

5 thoughts on “Drumetia mea de duminica

  1. Am facut si eu traseul Busteni-Diham in decembrie 2012 si tot asa ca si tine m-am vaitat pana sus la cabana. A doua zi duminica la coborare dupa ce a nins viscolit toata noaptea de sambata si duminica zapada ne ajungea in unele locuri la buric dar a meritat si a fost frumos cand am ajuns la Restaurantul Gura Diham si am savurat tuica fiarta si ciorba de vacuta cu ceaunel de pui.

    • sunt inferioare pentru ca nu se vad peisajele luminate asa cum erau pe munte si nu are rost …

  2. Wow! ce drumetie impresionanta! Nu stiu cum de ai reusit sa mai pleci de acolo, cu asa peisaje🙂 cred ca mai ramaneam cel putin o saptamana in aceasta zona de vis!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s