sufletul lui Danut, fragment „la medeleni” de ionel teodoreanu

…sufletul lui Danut

Sa nu iei in seama ca zi cu zi mucegaiul copleseste zidurile si ca paianjenii tes panza ursuza intr-o odaie a casei tale?
Ciudat! Avea impresia ca alt suflet continua acea paraginire, acea durere: sufletul care-i venise odata cu mama lui, pe sosea.
Sufletul nu e o casa cu multe incaperi,fie chiar nenumarat de multe. Sufletul e ca un mal la care poposesc corabii. Aceste corabii, fiecare din ele aducand altceva- unele rodii si curmale, altele molime, altele cantece, altele sicrie – sunt pribegile incaperi a acelei case vast inexistente care se numeste suflet. Unele se ineaca si dispar – desi ” sunt” pe fund – altele, razletite, apar o data numai, in fum de ceata si geamat de sirene. Si mereu e altceva. Alte suflete, dar ceea ce e ingrozitor e ca toate insufletesc acelasi trup…

3 thoughts on “sufletul lui Danut, fragment „la medeleni” de ionel teodoreanu

  1. Aşa am spus şi eu, cu câţiva ani în urmă (mă tem că vreo patruzeci!), când am citit prima oară, fascinat, despre medeleniul lui Teodoreanu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s