„orbul si ziaristul”

Pe o stradă din Paris stătea un orb cu o pălărie la picioare şi o plăcuţă de lemn pe care scria cu creta albă:  “Vă rog, ajutaţi-mă, sunt orb”.

Un ziarist trecu şi văzu foarte puţini bani în pălărie. Fără să ceară voie, luă plăcuţa, o întoarse pe dos, scrise altceva, o puse la picioarele orbului şi plecă.

Spre seară ziaristul se întoarse pe acelaşi drum, trecând din nou pe lângă orbul care cerşea. Acum pălăria lui era plină de bancnote şi monede.

Orbul recunoscu paşii ziaristului şi îl intrebă dacă el este cel care i-a rescris plăcuţa şi ce anume scrisese.

Ziaristul răspunse: „nimic care să fie în neconcordanţă cu anunţul dumitale, doar că exprimat cu alte cuvinte” şi surâzând îşi continuă drumul .

Orbul nu a aflat niciodată ce scrisese ziaristul, însă noul lui anunţ spunea: “Astăzi e primavară în Paris, şi eu nu o pot vedea”.


De multe ori când lucrurile nu ne reuşesc aşa cum am dori, e o idee bună să schimbăm strategia!

[am primit zilele trecute pe mail aceasta povestioara cu talc si m-am gandit sa v-o impartasesc si voua]

2 thoughts on “„orbul si ziaristul”

    • povestile sunt facute ca sa invatam ceva din ele. ma bucur ca ti-a placut. o sa mai public si alte povestioare in viitor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s